Căpitănia Portului Brăila

Instituția Căpitănia Portului a luat ființă încă din 1832, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol din 1829, care cerea printre altele constituirea „miliției naționale”. Astfel, au apărut primele formațiuni de marină (păzitorii de apă) și Regulamentul Organic care preciza că „slujba pe apă a liniei Dunării se va împlini cu 18 caiace înarmate, sub comanda unui ofițer cu opt vâslași pentru Muntenia și opt caiace pentru Moldova”.

0
86
views

În anul 1906 a fost construit sediul Căpităniei Portului Brăila, după ce înainte funcționase într-un hangar care nu mai corespundea cerințelor. Clădirea nouă cuprindea: birouri, case de bilete, sală de aşteptare, restaurant, poliția portului, sector vamal, căpitănia de port la parter, iar la etaj, Serviciul Hidraulic pe sectorul Brăila. Lucrările au fost avizate de renumitul inginer Anghel Saligny, având în vedere caracteristicile fizice ale terenului, care a necesitat consolidarea malului Dunării împotriva erodării în timp, drenajele clădirii în interior şi a apelor pluviale. Construcţia solidă, pe piloni de beton a rezistat timpului fără modificări și fisuri.

În 1933 Căpitănia Portului înregistra 934 de vase maritime și fluviale, 2.204 marinari, 3.500 de muncitori autorizați și mii de intrări și ieșiri de nave. În anii interbelici, când călătoria cu vaporul era o necesitate, sălile de așteptare ale Căpităniei, transformată în gară fluvială, făceau față cu greu fluxului de pasageri. Gara Fluvială, cunoscută brăilenilor drept „Căpitănia Veche” își trăia momentele sale de glorie, aflându-se în centrul activității portuare vreme de 50 de ani.

Dezvoltarea traficului rutier şi feroviar a făcut ca frecvența curselor de pasageri pe Dunăre să scadă în anii comunismului, iar ultimele curse regulate dintre Brăila și Galați au fost în 1995.

În 1990 guvernul Petre Roman a dispus împroprietărirea unităților de stat cu spațiile din administrare, în același timp un segment din Compania de Navigaţie Fluvială Română a fost preluat de „Brăila Nav”. Începând cu 1996, gălăţeanul Gheorghe Antistescu, venit la conducerea „Brăila Nav”, devine proprietarul fir­mei după ce a cumpărat majoritatea acțiunilor salariați­lor. Acesta a schimbat denumirea firmei în „Romnav” și a ocupat locuinţa de serviciu de la etajul sediului, devenind proprietar asupra clădirii emblematice a Brăilei, lucru ne­maiîntâlnit în niciun port românesc.

În prezent, fosta gară fluvială este sediul firmei „Romnav”, unde pe vremuri funcţionau birourile căpitanului de port. În anul 2008 s-a ridicat pe malul Dunării noul sediu al Căpităniei Portului Brăilei (ANR), care este situat la inter­secția străzilor Saligny și Danubiului.

Ioan Munteanu, Portul Brăila –Mărire și decădere, Brăila, 2013.

Laura CAPLEA

LĂSAȚI UN MESAJ