COMPLĂCUȚI ÎNTR-O ETERNĂ STARE DE NEMULȚUMIRE

„Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic!” Zilele trecute mi-a căzut privirea pe acest citat semnat Edmund Burke și apoi am făcut legătura cu multe dintre supărările brăilenilor, pe care le tot aud sau le citesc. Cele mai multe dintre ele sunt legate de situația materială, financiară precară, care îi nemulțumește. Pentru mulți dintre noi sunt vremuri de libertate, dar pentru care nu am fost pregătiți, pentru că, deși au trecut aproape 30 de ani de când s-a schimbat regimul în România, mentalitatea nu a evoluat prea mult. Suntem încă tributari lui „să ni se dea, să ni se facă!”. În continuare este greu să admitem că nu mai poate decide nimeni pentru noi și că soluția de a ieși dintr-un impas este mobilizarea, în primul rând a propriei persoane și apoi a celuilalt de lângă noi.

0
51
views

 

Angajați la stat sau în mediul privat, toți trecem prin convulsiile pricinuite de legile scrise și nescrise ale economiei de piață. Unii s-au adaptat foarte bine și au folosit diverse oportunități, alții, plini de mânie și frustrare, așteaptă și acuză în dreapta și în stânga pentru ceea ce nu merge bine.

Din Brăila se pleacă mult, iar cei care au rămas sunt descurajați. Însă foarte puțini, prea puțini doresc să se implice în a schimba această stare de fapt. Prea puțini înțeleg că bunăstarea individului nu se poate întâmpla fără o bunăstare generalizată. Și că nimeni nu se va lupta mai bine pentru noi decât noi înșine. Societatea civilă, oamenii bine intenționați, unde sunt?

Comentând fiecare în bula lui sau pe Facebook, nu se va schimba nimic, doar comentăm de aproa­pe 30 de ani! E momentul să dăm comunității puțin din experiența, energia noastră și chiar și din ceea ce am acumulat.

Mediul privat brăilean are încă oameni valoroși, cunoscători ai eco­nomiei de piață, sistemul bugetar mai deține și persoane implicate, buni profesioniști! Este chiar atât de greu să punem în comun ener­giile pentru a schimba orașul, dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noștri, pe care îi privim neputincioși cum pleacă sau pe care îi îndemnăm să plece, deși ar trebui să le dăm cât mai multe motive să rămână?

Da, așa este, ca lucrurile să meargă prost, este suficient ca oa­menii buni doar să se plângă, fără să facă nimic!

Corina CIURARU

LĂSAȚI UN MESAJ