Vămile Brăilei de altădată

0
277
views

Prea puțini brăileni știu că în urmă cu două secole intrările în oraș se realizau pe trei poduri de piatră construite peste șanțul cetății, denumite bariere sau puncte vamale. Acestea aveau rolul de a încasa taxele comerciale și de a controla și viza pașapoartele. După 1836, când la Brăila s-a instituit regimul de porto-franco, existența barierelor la marginea orașului devenise obligatorie, având în vedere scutirile vamale care acționau în perimetrul orașului și de care nu se bucurau locuitorii de pe Izlaz. Trei puncte vamale au existat în Brăila acelor ani: Bariera Silistrei (Poarta Pandurului – spre Câmpia Munteniei), Bariera București (Poarta cea Mare sau Poarta Dracului – spre Buzău) și Bariera Galați (Poarta cea Mică – spre Iași).

Porțile de intrare erau prevăzute cu căsuțe pentru paznici și bariere, astfel încât toți comercianții care intrau în oraș erau obligați să plătească „acsizele”, acestea contribuind semnificativ la visteria comunală, dar și a statului. Vornicia Dinăuntru (Ministerul de Interne) aproba organigrama funcționarilor de la barieră, precum și mărirea de salarii. Funcționarii erau numiți guarzi și aveau sarcina să verifice și să taxeze mărfurile la vamă: coloniale, manufacturi și produse alimentare de mare consum.

În termeni populari mai erau numiți și „spirtari”, deoarece încercau cu greu împiedicarea contrabandei cu băuturi spirtoase, pe care erau puse cele mai mari accize. Cu toate acestea, exista evaziune fiscală cu complicitatea unor vameși, cum se întâmpla de multe ori în cazul barierei Brăilița, unde mărfurile de contrabandă se treceau nu doar pe uscat, ci și pe Dunăre. Mijloacele la care recurgeau contrabandiștii erau dintre cele mai ingenioase, iar spirtul, romul sau coniacul nedescoperite la vamă se vindeau apoi sub prețul pieței.

Pe măsura extinderii zonelor locuite punctele vamale s-au tot strămutat de câteva ori, lor adăugându-se altele două: bariera Sf. Gheorghe și bariera Sf. Constantin.

Barierele au reprezentat o instituție fiscală cu dublă subordonare, locală și centrală, care avea să fie desființată în martie 1903 printr-o lege a ministrului de finanțe, Emil Costinescu. Din acel moment se parcurg noi paşi în evoluţia sistemului vamal, stabilindu-se reguli în ceea ce privește poliţia frontierelor, administrarea mărfurilor, tariful vamal, dreptul de vamă, etc.

Brăilenii de astăzi, mai ales cei în vârstă, poate își mai amintesc discuții despre vechile porți ale orașului, dintre toate dăinuind ca toponim Bariera Călărașilor, care în secolul XIX separa orașul de Izlaz, cu satele care nu erau încă asimilate.

Barierele de pe șanțul orașului de altădată au dispărut în negura vremurilor, locul lor fiind luat astăzi de instituții moderne ca Biroul Vamal de frontieră Brăila și Biroul Vamal al Zonei Libere. 

 

(Sursă: Ioan Munteanu, Stradele Brăilei, Brăila, 2005).

Laura CAPLEA

LĂSAȚI UN MESAJ